Conștiinciozitate

Conștiinciozitatea se referă la modul în care ne controlăm, ne reglăm și ne direcționăm impulsurile.

Impulsurile nu sunt rele în sine; uneori, constrângerile de timp cer o decizie rapidă, iar a acționa după primul impuls poate fi un răspuns eficient. De asemenea, în momentele de joacă, nu de muncă, a acționa spontan și impulsiv poate fi distractiv. Persoanele impulsive pot fi văzute de ceilalți ca pline de culoare, plăcute în companie și trăsnite.

Cu toate acestea, a acționa din impuls poate duce la necazuri în mai multe feluri. Unele impulsuri sunt antisociale. Actele antisociale necontrolate nu numai că le fac rău altor membri ai societății, dar pot atrage și represalii asupra celui care le comite. O altă problemă a actelor impulsive este că ele aduc adesea recompense imediate, dar consecințe nedorite pe termen lung. Printre exemple se numără socializarea excesivă care duce la pierderea locului de muncă, o insultă aruncată care provoacă destrămarea unei relații importante sau consumul de droguri care produc plăcere, dar care în cele din urmă distrug sănătatea.

Comportamentul impulsiv, chiar și atunci când nu este grav distructiv, reduce în mod semnificativ eficiența unei persoane. A acționa impulsiv nu lasă loc pentru a lua în considerare alte căi de acțiune, dintre care unele ar fi fost mai înțelepte decât alegerea impulsivă. Impulsivitatea îi abate pe oameni și de la proiectele care necesită succesiuni organizate de pași sau etape. Realizările unei persoane impulsive sunt, prin urmare, mici, dispersate și inconsecvente.

O trăsătură distinctivă a inteligenței, ceea ce ar putea deosebi ființele umane de formele de viață anterioare, este capacitatea de a se gândi la consecințele viitoare înainte de a acționa dintr-un impuls. Activitatea inteligentă presupune reflecția asupra unor obiective pe termen lung, organizarea și planificarea căilor către aceste obiective și perseverența în urmărirea lor, în ciuda impulsurilor de moment care ar îndemna în direcția opusă. Ideea că inteligența implică controlul impulsurilor este surprinsă bine de termenul prudență, o denumire alternativă pentru domeniul Conștiinciozitate. Prudent înseamnă deopotrivă înțelept și precaut.

Persoanele cu scoruri mari pe scala Conștiinciozității sunt, de fapt, percepute de ceilalți ca fiind inteligente. Avantajele unei conștiinciozități ridicate sunt evidente. Persoanele conștiincioase evită necazurile și ating niveluri înalte de succes prin planificare atentă și perseverență. Sunt totodată privite favorabil de ceilalți, ca fiind inteligente și de încredere. Pe partea negativă, pot fi perfecționiste compulsive și dependente de muncă. Mai mult, persoanele extrem de conștiincioase pot fi considerate rigide și plictisitoare.

Persoanele lipsite de conștiinciozitate pot fi criticate pentru că nu sunt de încredere, pentru lipsa de ambiție și pentru că nu reușesc să respecte regulile, dar vor trăi multe plăceri de moment și nimeni nu le va numi vreodată rigide.

Autoeficacitate

Autoeficacitatea descrie încrederea în propria capacitate de a realiza lucruri. Cei cu scoruri mari cred că au inteligența (bunul-simț), motivația și autocontrolul necesare pentru a avea succes. Cei cu scoruri mici nu se simt eficienți și pot avea sentimentul că nu dețin controlul asupra propriei vieți.

Ordine

Persoanele cu scoruri mari la Ordine sunt bine organizate. Le place să trăiască după rutine și programe. Fac liste și planuri. Cei cu scoruri mici tind să fie dezorganizați și împrăștiați.

Simțul datoriei

Această scală reflectă cât de puternic este simțul datoriei și al obligației unei persoane. Cei cu scoruri mari pe această scală au un puternic simț al obligației morale. Celor cu scoruri mici, contractele, regulile și regulamentele li se par prea constrângătoare. Este probabil ca ei să fie văzuți ca nefiind de încredere sau chiar ca iresponsabili.

Efortul de realizare

Persoanele cu scoruri mari pe această scală se străduiesc din greu să atingă excelența. Dorința lor de a fi recunoscute ca persoane de succes le ține pe drumul către obiectivele lor înalte. Au adesea un simț clar al direcției în viață, dar cei cu scoruri extrem de mari pot fi prea concentrați pe un singur scop și obsedați de munca lor. Cei cu scoruri mici se mulțumesc să se descurce cu un minimum de muncă și pot fi văzuți de ceilalți ca leneși.

Autodisciplină

Autodisciplina – ceea ce mulți numesc voință – se referă la capacitatea de a persevera în sarcini dificile sau neplăcute până la finalizarea lor. Persoanele cu o autodisciplină ridicată reușesc să-și învingă reticența de a se apuca de treabă și să rămână concentrate în ciuda distragerilor. Cei cu autodisciplină scăzută amână lucrurile și nu duc sarcinile până la capăt, eșuând adesea în a le finaliza – chiar și pe cele pe care își doresc foarte mult să le încheie.

Prudență

Prudența descrie înclinația de a cântări posibilitățile înainte de a acționa. Cei cu scoruri mari pe scala Prudenței nu se grăbesc atunci când iau decizii. Cei cu scoruri mici spun sau fac adesea primul lucru care le vine în minte, fără a cântări alternativele și consecințele probabile ale acestora.